Deja la ora asta nu mai e o noutate, Google are browser propriu: Google Chrome. Ştirea a răsuflat din greşeală alaltăieri seară, iar începând de ieri seară acesta poate fi descărcat şi instalat de oricine. După câteva ore de utilizare pot pune pe hârtie primele impresii lăsate de cel mai nou browser Web.

Principii şi filosofie

Chiar înainte de a-l instala ştiam care sunt principiile de bază pe care Google le-a trasat când s-a apucat de lucru la Google Chrome. Oamenii care au trei mese garantate pe zi şi 15 mii de feluri de mâncare din care pot alege au gândit aşa: "vrem un browser cu o interfaţă curată, fără zeci de butoane şi meniuri; vrem o aplicaţie rapidă cu un număr mediu de funcţii, care să ofere facilităţile esenţiale, fără a agasa utilizatorul cu o inflaţie de opţiuni; vrem un browser stabil, care să nu se blocheze complet din cauza unui singur site şi care să se descurce foarte bine cu aplicaţiile Web". Zis şi făcut.

Interfaţă grafică

Am instalat Google Chrome şi am regăsit exact principiile de mai sus. Programul are o interfaţă într-adevăr "curată", fără meniuri gen File, Edit, View etc, fără bară de titlu sus. Primul element al interfeţei, de sus în jos, este bara de tab-uri. Dacă în celelalte browsere bara de tab-uri este sub Addressbar, Google a preferat să schimbe locurile între cele două.

Sub bara de tab-uri, pe o singură linie, sunt butoanele clasice (back, forward, refresh, home), Addressbar-ul şi două butoane, în extrema dreaptă, care includ cam toate celelalte funcţii. Apasând CTRL+B, sub acest rând poate fi afişată bara de link-uri rapide. În mod implicit, aceasta este ascunsă.

Curios este faptul că bara de link-uri rapide este singura componentă a funcţiei Bookmarks. Nu există nicio opţiune sau fereastră în care să poţi să-ţi adaugi şi să-ţi aranjezi bookmark-urile. Mare scăpare. Am înţeles principiul "program uşor de folosit", însă bookmark manager-ul este un element esenţial pentru orice browser.

De la bara de link-uri până jos, toată fereastra este dedicată paginii încărcate. Nu există, ca în alte browsere, o bară de status în partea inferioară. Doar când duci cursorul peste un link şi în timpul încărcării unei pagini îţi apare o mică bară pentru scurt timp.

Google Chrome nu are căsuţa de căutare cu care ne-am obişnuit în alte browsere, chiar şi în Internet Explorer. În schimb, bara de adrese, numită Omnibar, preia şi funcţiile acesteia. Tot ce scrii în Omnibar este procesat în funcţie de site-urile pe care le-ai vizitat anterior. Dacă textul pe care îl scrii nu se regăseşte în History, este apelată funcţia de căutare. Cum era de aşteptat, motorul implicit de căutare este Google, dar acesta poate fi înlocuit cu uşurinţă.

Viteză şi standarde

Primul aspect pe care îl remarci când foloseşti Google Chrome este viteza de operare. Mă refer aici atât la deschiderea programului, cât şi la funcţiile pe care le apelezi în cadrul acestuia. Schimbarea tab-urilor este de cele mai multe ori foarte rapidă. Există şi cazuri în care apar mici întârzieri, dar de regulă se mişcă foarte bine.

Şi la încărcarea paginilor este foarte rapid. Asta a fost prima mea impresia, iar apoi am făcut şi testul cu SunSpider JavaScript Benchmark. Rezultatul final, 5643.4ms +/- 14.3%, l-a situat în fruntea topului, peste Firefox şi Safari.


Google Chrome, rezultatul testului Acid3

Nici la repsectarea standardelor nu stă foarte rău. Cu un 74/100 la testul Acid3, Chrome e oricum mult peste Internet Explorer la acest capitol.

Ce mai ştie

Chrome nu excelează la capitolul facilităţi, aşa cum şi-au şi dorit oamenii de la Google. Dintre funcţiile incluse merită totuşi remarcată salvarea sesiunii curente de tab-uri şi deschiderea automată a acesteia la pornirea programului. De asemenea, am apreciat faptul că mi-a importat toate informaţiile din Firefox, de la cookie-uri, la History şi parolele salvate.


Google Chrome, Optiuni

Are un homepage, de asemenea, interesant, inspirat din Speed Dial-ul lui Opera. Acesta include thumbnail-urile celor mai des vizitate 9 site-uri, link-uri către cele mai recente bookmark-uri şi către tab-urile închise recent. De asemenea, din această pagină se poate căuta în cadrul History-ului.

Browser-ul Google are şi un task manager intern. Având câte un proces separat pentru fiecare tab în parte, aplicaţia poate să afişeze individual, pentru fiecare site deschis, consumul de memorie, procesor şi transferul de date. Tot în task manager-ul intern sunt afişate informaţii şi despre plugin-urile instalate.

Ce îmi lipseşte

Venind de la Firefox, am simţit automat lipsa unor facilităţi pe care Google Chrome nu mi le oferă. Nu am control detaliat asupra tab-urilor, nu am mouse gestures, nu am manager de bookmark-uri, corector ortografic (are o tentativă de corector cu o funcţionalitate cam confuză la prima vedere) şi altele. În schimb, numărul de facilităţi este invers proporţional cu viteza browser-ului. Măcar e rapid, dacă nu se poate lăuda cu prea multe funcţii.

Fiind prima versiune (deşi sunt convins că Google o coace de mult timp), ar trebui să fim indulgenţi cu Chrome. Probabil că Google îşi va încălca principiul legat de numărul redus de funcţii - sub presiunea utilizatorilor - şi va adăuga în timp diverse alte facilităţi.

Este interesant de urmărit şi reacţia concurenţei, respectiv evoluţia cotelor de piaţă. Părerea mea este că Google Chrome nu va afecta prea mult Internet Explorer ci se va bate mai degrabă cu Firefox pe aceeaşi categorie de utilizatori. Asta chiar dacă relaţiile dintre Google şi Mozilla sunt destul de bune, inamicul lor comun fiind Microsoft. Un lucru este cert: va fi război în toată regula.

Google Android va fi lansat pe 23 septembrie pe HTC Dream. Android e un pachet de programe destinate telefoanelor mobile, care cuprinde sistem de operare, middleware, o interfata user-friendly si multe aplicatii.
Android va concura, pe piata sistemelor de operare pentru telefoanele mobile, cu Symbian, Windows Mobile, Mac OS X, Blackberry si Palm OS.
Noul HTC Dream va fi lansat de catre T-Mobile si va costa 399 USD la liber si aproximativ 150 USD cu abonament pe 2 ani. Bineinteles ca-n Europa preturile vor fi ceva mai ridicate, insa cred ca HTC Dream va fi mai ieftin decat iPhone 3G.

Acum cateva minute am pus pe Yahoo Messenger intrebarea "Ce este un cocalar?" si am primit urmatoarele raspunsuri, printre care cateva linkuri spre posturi de pe bloguri care trateaza tocmai aceasta problema:

Cocalar= un tanar fitos, mare ascultator de manele care se imbraca in imitatii de haine de firma

un cocalar e asemanator gainarului

un tip care se crede prea tare pentru lumea in care traieste... si de fapt nu reprezinta mai nimic in ochii celorlalti :P

Comparatie intre cocalar si smecher

Definitiile cuvantului cocalar

Petru mine, cocalarul e persoana care vrea sa para ce nu e, isi cumpara haine de firma false ca sa epateze dupa ce a murit de foame luni intregi, se imbraca cu tricouri mulate peste burta si lanturi groase de aur tot fals, vorbeste extrem de prost limba-i materna si se lauda cu propria fiinta

Mitul cocalarului in secolul XXI

unul care face coca:))

un manelist

o specie des intalnita... si a dracu la moda :x

cocalarul este acea persoana care vrea sa dea ai mult decat poate si care prin lucrurile pe care le face sau pe care le afiseasa incearca sa fie ceea ce nu este si nu va fi niciodata.

Esti manelist? Nu esti in stare sa legi 2 cuvinte? Idolul tau este un tip cu 2 clase? Te-ai saturat de titluri de maimuta? Iti cumperi numai tzoale Dulce & Garbanna si adidasi Mike din bazar? Esti mai prost decat prevede legea? Dansezi ca un babuin cand vede banane? NU rata ocazia si toarna-ti benzina in cap.. de restu ne ocupam noi..)))….Da-l my departe dak nu esti manelist

Astept in continuare raspunsurile voastre la intrebarea "Ce este un cocalar?" sub forma de comentarii la acest post.

In ultimele zile s-a tot discutat despre eventualul faliment al AIG (American International Group) dar si despre motivele de ingrijorare pe care le au sutele de mii de romani care au optat pentru pensia privata de la AIG.
Cateva insemnari extrem de interesante pe bloguri, care trateaza acest subiect:
Aveti pensia la AIG? intreaba Dan Dragomir.
Niciodata sa nu zici “niciodata”, spune Noro.
Intre timp, AIG a fost nationalizata si romanii nu mai au atat de multe motive de ingrijorare.
Desi America a ajuns un Bancorex, Romania are de castigat in situatia de criza.
Intradevar, America e in haos financiar insa Romania va fi afectata prea putin de criza financiara mondiala.
In Romania, AIG are peste 500.000 de clienti pe asigurari de viata si circa 270.000 la fondul de pensii obligatorii, dupa cum am aflat din ZF...
Parerea mea e ca, desi criza financiara din SUA e o realitate, romanii vor avea prea putin de suferit.
Eu unul n-am prea multe motive de ingrijorare, deoarece am optat pentru pensia obligatorie la Allianz Tiriac.
Iata, via Overheard in Bucharest, un motiv de ingrijorare pentru clientii care-au optat pentru asigurarile sau pensia privata de la Allianz Tiriac:
Dialog între două vânzătoare despre subiectul aburind al fondurilor de pensii obligatorii:
Vânzătoarea 1: Io m-am hotărât, mă duc la Ţiriac, şi eu, şi bărbată-meu.
Vânzătoarea 2: Ce-ai, fată, eşti nebună? Dacă moare Ţiriac, ce faci, rămâi fără bani…

De pe monden.info am aflat ca a fost lansat videoclipul piesei Hello (Lonely Girl) interpretate de fetele de la Wassabi. Melodia e reusita, insa a fost lansata la radio de cateva luni bune. Cat despre videoclip, cred c-ar fi trebuit lansat ceva mai devreme, deoarece filmarile au avut loc in luna iunie. Totusi, efectele sunt spectaculoase si cred ca videoclipul va fi difuzat destul de des. Va place melodia? Dar videoclipul?

Versuri / Lyrics Wassabi -Lonely Girl:

baby,baby,baby,baby
move that thing
baby shout and scream
is party time
her body come around the dance floor
one more time, let's go let's have some fun
boy ya making me so crazy
just like jay-z and his beyonce
i'm sick of all your love,
you got that thing,
you got that "nu stiu ce"


oh oh oh
you makin' me you makin'me
oh oh oh
a little crazy
oh oh oh
you're watching me,you're touchin' me
so oo oo
i'm feelin' sexy


oh oh oh
you're makin' me, you're makin' me
oh oh oh
a little crazy
oh oh oh
i think i'm falling in love


hello anybody there ?
i'm a lonely girl
lookin' for a prince
in this crazy world
you make me wanna (make me wanna)
fall in love
hello, anybody there?
i'm a lonely girl
looking for perfection
in this heartless world
i'll make you wanna(make me wanna)
fall in love
(trust my word)


bring on, bring it on,(x4)

i realy wanna know is there somebody
that could love me the way i am
i'm a lonely girl
nobody can't understand that i'm waiting for the man
waiting for the prince in cherming
i'll make him to resque me away
and live happilly ever after in a golden palace
and making love all day



oh oh oh
you makin' me you makin'me
oh oh oh
a little crazy
oh oh oh
you're watching me,you're touchin' me
so oo oo
i'm feelin' sexy


oh oh oh
you're makin' me, you're makin' me
oh oh oh
a little crazy
oh oh oh
i think i'm falling in love


hello anybody there ?
i'm a lonely girl
lookin' for a prince
in this crazy world
you make me wanna (make me wanna)
fall in love
hello, anybody there?
i'm a lonely girl
looking for perfection
in this heartless world
i'll make you wanna(make me wanna)
fall in love
(trust my word)



hello anybody there ?
i'm a lonely girl
lookin' for a prince
in this crazy world
you make me wanna (make me wanna)
fall in love
hello, anybody there?
i'm a lonely girl
looking for perfection
in this heartless world
i'll make you wanna(make me wanna)
fall ïn love
(trust my word)

Acum cateva zile butonam telecomanda la intamplare pana cand am dat peste o reclama care mi-a taiat rasuflarea.
De ce? Pentru c-am crezut initial ca-n acea reclama e promovat curentul emo, insa peste cateva zeci de secunde mi-am dat seama ca-i vorba despre o noua reclama la cartela Cosmote.
Ma surprinde promovarea curentului emo in reclame si cred ca spotul cu Romeo si Julieta e mult mai reusit, cel putin din punctul meu de vedere. N-am nimic cu emokizii, ci cu cocalarii si pitzipoancele, care formeaza un grup mult mai numeros...
Cred c-ar putea aparea o reclama adresata adeptilor curentului cocalaresc sau pitziponcesc...

You Don't Mess with the Zohan: Nu te pune cu Zohan



Ca nimic din ce e sub soare nu scapa privirii vulturesti a producatorilor de la Hollywood nu mai e o noutate pentru mine. Dar, sincer, nu ma asteptam ca o tema precum interminabilul conflict arabo-israelian, care e oricum, numai hazlie nu, sa se regaseasca intr-o comedie. Si nu una oarecare, ci una cu Adam Sandler. Adica un diluviu de gaguri variind de la spumoase la mega-imbecile si in care pudibonderia e o notiune necunoscuta.

De obicei, filmele lui Sandler prezinta cele mai mari tampenii sub masca seriozitatii, dar Don’t mess with the Zohan se apropie mai mult de stilul rivalului sau, Ben Stiller. Ca sa argumentez, fiti atenti la sinopsis: cel mai tare agent israelian, ZOHAN(!!!::::))), incearca sa se lase de meserie si pleaca in America pentru a incepe o noua viata si a-si urma pasiunea - sa coafeze femei. Ajuns aici, devine celebru pentru ca, pe langa tunsoare, ofera fiecarei cliente (de regula, baba sau, ca sa fiu politically correct, persoane in etate) si cate o strasnica partida de sex. Nu stiu de ce, dar mi-a adus aminte de Zoolander-ul lui Stiller.

Ca sa contrabalansez pregnanta senzatie ca imi irosesc 2 ore din viata, am incercat sa gasesc si ceva care sa justifice timpul pierdut: tupeul cu care sunt luati la misto la gramada americanii, arabii si israelienii; doi actori - Rob Schneider, care m-a facut sa rad la fiecare aparitie pe ecran, si un necunoscut, Ido Mosseri, care emana o smecherie evreiasca super-amuzanta.

Cu toate ineptiile lui, Don’t mess with the Zohan are meritul de a readuce aminte ca, atata vreme cat avem umor, oricat ar fi de slab, mai avem o sansa.

Deception: Atentie! Pericol de plictiseala!

Nici daca as face eforturi de stil supraomenesti (ceea ce n-am de gand), n-as putea sa scriu mai mult de cateva randuri despre Deception. Inca un film sacrificat pe altarul conventionalismului hollywoodian…

E vorba despre o tentativa de thriller psihologic, cu un inceput cvasi-inedit (o retea de persoane sus-puse care nu se cunosc si care practica intre ele sexul pasager, la solicitare), care continua cu o intriga care pastiseaza Original Sin la nesimtire si prost.

In inevitabilul triunghi erotico-de suspans se regasesc Hugh Jackman si Ewan McGregor, pe care nici nu stiu daca sa-i condam sau sa-i compatimesc ca si-au pus numele in sprijinul unui asemenea fiasco.

Asta e, noi sa fim sanatosi, ca filme proaste sunt destule!