You Don't Mess with the Zohan: Nu te pune cu Zohan



Ca nimic din ce e sub soare nu scapa privirii vulturesti a producatorilor de la Hollywood nu mai e o noutate pentru mine. Dar, sincer, nu ma asteptam ca o tema precum interminabilul conflict arabo-israelian, care e oricum, numai hazlie nu, sa se regaseasca intr-o comedie. Si nu una oarecare, ci una cu Adam Sandler. Adica un diluviu de gaguri variind de la spumoase la mega-imbecile si in care pudibonderia e o notiune necunoscuta.

De obicei, filmele lui Sandler prezinta cele mai mari tampenii sub masca seriozitatii, dar Don’t mess with the Zohan se apropie mai mult de stilul rivalului sau, Ben Stiller. Ca sa argumentez, fiti atenti la sinopsis: cel mai tare agent israelian, ZOHAN(!!!::::))), incearca sa se lase de meserie si pleaca in America pentru a incepe o noua viata si a-si urma pasiunea - sa coafeze femei. Ajuns aici, devine celebru pentru ca, pe langa tunsoare, ofera fiecarei cliente (de regula, baba sau, ca sa fiu politically correct, persoane in etate) si cate o strasnica partida de sex. Nu stiu de ce, dar mi-a adus aminte de Zoolander-ul lui Stiller.

Ca sa contrabalansez pregnanta senzatie ca imi irosesc 2 ore din viata, am incercat sa gasesc si ceva care sa justifice timpul pierdut: tupeul cu care sunt luati la misto la gramada americanii, arabii si israelienii; doi actori - Rob Schneider, care m-a facut sa rad la fiecare aparitie pe ecran, si un necunoscut, Ido Mosseri, care emana o smecherie evreiasca super-amuzanta.

Cu toate ineptiile lui, Don’t mess with the Zohan are meritul de a readuce aminte ca, atata vreme cat avem umor, oricat ar fi de slab, mai avem o sansa.

Deception: Atentie! Pericol de plictiseala!

Nici daca as face eforturi de stil supraomenesti (ceea ce n-am de gand), n-as putea sa scriu mai mult de cateva randuri despre Deception. Inca un film sacrificat pe altarul conventionalismului hollywoodian…

E vorba despre o tentativa de thriller psihologic, cu un inceput cvasi-inedit (o retea de persoane sus-puse care nu se cunosc si care practica intre ele sexul pasager, la solicitare), care continua cu o intriga care pastiseaza Original Sin la nesimtire si prost.

In inevitabilul triunghi erotico-de suspans se regasesc Hugh Jackman si Ewan McGregor, pe care nici nu stiu daca sa-i condam sau sa-i compatimesc ca si-au pus numele in sprijinul unui asemenea fiasco.

Asta e, noi sa fim sanatosi, ca filme proaste sunt destule!